Oare de ce nu imi este dor?!

Imi este dor de zilele calduroase de vara,cand nu faceam altceva decat sa stau cu prietenele mele degeaba sa ne bata soarele in ochi.Imi este dor de zilele in care nu aveam grija scolii si a notei de maine.Imi este dor de zilele in care nu ploua si era cald afara.Imi este dor de prieteni mei.Imi este dor de zilele in care nu era nevoie sa stau sa scriu,sa invat,sa ma confrunt cu profesori ce iti doresc note cat mai mici.Imi este dor de zilele calde de vacanta, de acele zile calde in care nu era nevoie sa ies afara cu 3 plovere si 5 geci.Zile frumoase,si char si cele ploioase care racoreau betonul incins de soarele fierbinte.Da!De voi imi este dor.De vacanta imi este dor!De amorteala vacantei de vara.Imi este dor de zilele ce au trecut!>:D<

un ceva.

Imi plac cu adevarat aceste creati pline de imaginatie .Atunci cand imaginatia,arta,talentul si indemanarea se impletesc impreuna ies niste lucruri inedite si deosebite, unice.Chestiile acestea sunt grozave deoarece au fost facute manual,cu rabdare,indemanare ,placere si nu in scopul de a face bani sau a fi faimos sau mai stiu eu ce alte scopuri. Aceste accesori,traisti si potofele sunt facute din materiale d'alea normale rezistente si sexi colorate[:X]. Artista,creatoarea acestor minunatii["mini Dumnezeul jucariilor"] este Alina[Coman] ,o fata caruia nu ia fost frica sa munceasca,sa lucreze, sa investeasca doar pentru satisfactia de a vedea ca oamenii ii admira creatiile.Si-a creeat singura o "lume a monstruletiilor" in care intra cine vrea. E altceva decat vechile "papusi barbie" sau "ursuletzi de plush".Sunt creaturi noi,deosebite ce atrag atentia celor ce le plac lucrurile deosebite,muncite,chiar ciudate.

Talent,arta si imaginatie

http://www.thestoryofthegreengirl.blogspot.com/

http://www.alinacoman.breslo.ro/

~ Va plac? Vreti sa cumparati?:: Click unul dintre linkurile de mai sus[:>] sau add in your messenger list : alinacmn@yahoo.com ;)

[i really like this "CHESTII GENIALE ~:x] ::~

The Kids from Room 402[English version]

The Kids from Room 402 is a television program that originally aired on Fox Family in the USA starting in 1999, previously aired on Teletoon, and currently airs in the UK.
The show is focused primarily on the students from Room 402, as the title implies. Miss Graves, the teacher, is usually shown as an interlocutor in the problems and injustices that are afflicted upon the students, whether the dilemmas be internal or external. Each show usually ends with a substantiated moral or lesson resulting from such aforementioned situations.
The show is based on the popular children's book The Kids from Room 402 by Betty Paraskevas and Michael Paraskevas. It was developed for television by Cindy Begel and Lesa Kite who wrote all 48 episodes.

===============Characters===============
~Nancy Francis - Nancy is the red-head with the glasses, you see Nancy is always trying to fit in with the other girls and is always is helping out Jessie because she sees him being picked on a lot. Nancy is a good kid but bossy and she usually gets up to mischief and that's what gets her in trouble. She is always trying to befriend Penny, but can never achieve that goal, and will sometimes end up being "friends" with Polly McShane who she resists instead.
~Jesse McCoy - Jesse is not the smartest kids from school, and he is often picked on by friends (including Vinnie) because of the way his mother treats him like a baby. Whenever he has a task or a homework to do, he usually gets out of it by telling a lie to Miss Graves, but she catches on and gives him different punishments. Jesse is bald and wears an orange sweater with blue jeans.
~Penny Grant - Penny is one of the wealthiest girls in the entire school. Penny is not a snob just because she is one of the richest kids in town. She is very nice and has blonde hair that helps her fit in very nicely. Nancy is always near her because of how wealthy she is but sometimes Penny doesn't even realize that she is rich.
~Vinnie Nasta - Vinnie is the bully of the bunch. He is a tall boy who likes to pull pranks on people. Vinnie is always found wearing a football shirt and spiked up black hair. Vinnie always has some eggs with him to chuck at the innocent kids of the school. He is also friends with Jesse, and the two pull pranks together on occasion.
~Freddie Fay - Freddie is sadly also picked on and teased like Jessie. Freddie is basically classified as a nerd in the school and he doesn't like that at all. He has glasses, black hair, wears a yellow shirt and sticks out as an easily found school nerd.
~Polly McShane - Polly, a proud Lithuanian, is a big girl who is a 'teacher's pet'. Polly is the teacher's pet and looks very like it too. Polly is very smart and has glasses, black hair and a plaid dress. The teacher's pets are very annoying but not like this one, Polly loves goats and tries to hang out with others epecially Nancy who she refers to as "Nan" and can never fit in but she always keeps trying. She has an obsession with spoons. Also, the other children frequently know when she is coming, because she exclaims: "yo-da-lei-hoo".
~Arthur Kenneth Van der Wall - Arthur is always trying to sell really awesome things. Even if you don't buy from Arthur you usually end up paying him in the end. He has brown hair and wears a nice blue suit, now this kid's got everything indeed. But how he gets his cool stuff he sells is unknown, most kids think he steals it from stores or is very rich.
~Miss Gracie Graves - Miss Gracie Graves is a really great teacher. The thing is that she is stuck with a tough class. So whenever you see her she's probably just trying to get her class to take at least one pop quiz without getting excuses from Jessie and the others.
~Mr. Besser - Mr. Besser is the incompetent principal of the school. Noted for his stupidity and overweight staure, he is often satired, whether it be vocal or written, by his students. His negligence and ignorance serves as recurring comic relief within the television show.
~Melanie Bellanchof - A newer student to the school, she is Ms. Bellancough's daughter, her parents are either divorced or split up, as Melanie comes to town to live with her mother. When asked how she likes the school she always exclaims: "smells".
~Nurse PittsCoach
~Sylvia
~Gabrielle
~Mrs. McCoy - Roberta McCoy is jesse's mother. Is a irritating person,like polly[of course].Is socciable, talkative, she like to negotiate Jesse like a baby.

Tu crezi BIBLIA?!

Tu crezi Biblia ? Unii n-o cred! Altii spun ca o cred, dar n-o traiesc! Altii spun ca Biblia este adevarata si demonstreaza lucrul acesta prin punerea in practica vietilor lor, invataturile ei. Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu. Dumnezeu a insuflat? oameni sfinti care au vorbit si au scris voia Lui. Unii pretind ca Biblia este corecta din punct de vedere istoric si incorecta stiintific. Daca acest lucru ar fi adevarat, atunci am putea sa ne-ntrebam daca Biblia are cu adevarat raspuns la nevoile noastre spirituale. Stiati totusi ca Biblia ne-a spus care este forma pamantului, inainte de a ne-o dovedi Columbus? Isaia, unul din profetii Vechiului Testament, vorbind despre Dumnezeu in cartea sa la capitolul 40, versetul 22, zice: ?El sade deasupra cercului pamantului.? Arheologii, in lucrarile lor de explorare a pamantului Bibliei, au gasit ca datele istorice ale Bibliei sunt exacte. De exemplu, arheologii au descoperit multe table babiloniene facute imediat dupa potop care se refera la acest eveniment. Este clar astfel, ca un potop a distrus pamantul, asa cum spune Biblia, desi criticii fara credinta tagaduiesc acest lucru. Asa cum a zis marele savant Isaac Newton, ?Sunt mult mai multe dovezile de autenticitate in Biblie, decat cele ale oricarei istorii (seculare) profane.? Biblia ne reda fapte pe care noi nu le-am fi putut descoperi niciodata prin cercetare sau prin rationament. Aceste fapte au de-aface cu lucruri spirituale. Biblia ne spune cum Dumnezeu vrea ca noi sa traim. Ea ne vorbeste despre dragostea lui Dumnezeu pentru fiinta umana si despre judecata iminenta asupra celor care Ii resping mana Lui plina de indurare. Biblia ne spune cum Domnul Isus Hristos a devenit om, cum a trait pe pamant 33 de ani - ca sa ne arate cum sa traim. El a murit pentru pacat, pacatul nostru, si prin moartea Sa, toti cei care L-au primit, au pacatele iertate. Invierea glorioasa a Domnului Isus Hristos nu este un mit, ci un fapt. El a inviat, aratandu-ne si noua ca cel ce crede in El, intr-o zi va invia pentru viata vesnica. Apoi, Domnul Isus Hristos S-a inaltat la cer si sade acum la dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru noi. El va reveni in curand pe nori. Toate aceste lucruri le invatam din Biblie. S-ar putea ca tu sa crezi deja aceste lucruri. Daca este asa, de ce sa nu inveti si mai multe din Biblie despre Dumnezeu, care vrea ca tu sa traiesti? Nu este chiar asa de complicat. Dumnezeu, prin acelasi Duh care a inspirat pe acei oameni sfinti sa scrie, este gata acum si vrea sa-ti descopere voia Lui cu privire la tine. El isi descopera voia Lui prin Scriptura.

Infinita iubire de Vali Balcan

Te iubesc. Dar nu o fac pentru că nu am alternativă, nu o fac pentru că viaţa îmi e zdruncinată şi chiar nu o fac pentru că aşa mi se cere. Te iubesc pentru că îţi merit naşterea şi o fac pentru că Ţie nu ţi-a luat mult să o faci. Îţi iubesc fiecare pixel pentru că dincolo de fiinţa mea sunt Tine. Îţi iubesc respiraţia şi tăcerea, albastrul şi ruga. Te iubesc pentru că iubirea e născută din noi, e frământarea mea şi e singura idee ce îmi e adevăr. Te iubesc pentru că între zidurile sparte, între eşecurile abuzive Tu plângi.
Îţi iubesc lacrimile şi rănile, îţi iubesc roşul şi lipsa Ta de somn. Ai fi putut să te odihneşti în plecările mele, ai fi putut să renunţi la mine astăzi, ai fi putut să mă nimiceşti când te-am blestemat, dar ai tăcut. Plângeai în timp ce eu tâmpeam de fum şi cuvinte, în timp ce forţam libertatea pentru încă un pahar de roşu aprins şi fericire carnală. Ah, plângeai într-o iubire de copil, iar eu nu iubeam. Nu iubeam zilele Tale şi mâna întinsă, nu iubeam dimineţile în care îmi vorbeai despre o noua idee, ultima. Nu Te iubeam în mine. Erau stările în care doream lacrimi, în care sfârşeam fumând pachete întregi şi mă ameţeam pentru că nu suportam viaţa. Erau stările în care alegeam să caut adevărul, dar nu pe Tine, acele pierderi de moralitate şi dumnezeire. Ai tăcut în dragostea Ta şi nu am înţeles. Ai tăcut pentru că mă iubeai pe mine, chip al chipului Tău.
Ai iubit ultimele mele vorbe, predici întregi despre simplitate ca semn de iubire. Iubeai atunci când râdeam victorie, când plângeam oameni pierduţi; mă iubeai pentru că eram cu Tine în mine. Am căutat să mă reabilitez în adevăruri logice, umane şi acum sunt neiubit. Nu îţi mai simt prezenţa, nici măcar tăcerea. Nu mai raţionez cu Tine şi îmi displace locaşul Tău de închinare, îmi plictisesc trupul leneş cu somnuri şi vise comozi şi mă îndepărtez astăzi. Nu înţeleg Doamne ce devin, nu înţeleg câte frământări mai trebuie să îndur şi câte zile îmi sunt ca astăzi. Dar Doamne, te iubesc, dar nu ca alternativă a vieţii, nu ca minciună şi mită. Te iubesc pentru că mâine nu exist, pentru că nu am viaţă în mine şi pentru că Tu îmi eşti Adevăr. Te iubesc nu pentru că m-ai creat şi nici măcar pentru că eşti Dumnezeu. Te iubesc pentru că ai murit cu mine astăzi.
Îţi iubesc ochii Doamne, îţi iubesc lumina lor şi privirea Ta. Mă doare chipul Tău, mă doare când îmi zâmbeşti şi când ochii îţi plâng, mă doare dar am pace.Când durerea îmi este grea îţi iubesc ochii la maxim, când nu mai pot să respir îţi zâmbesc şi chipul Tău îmi dă conturul vieţii. Ochii Tăi prin care adevărul a venit în lume, astăzi mă vor iubi. Nu am un mâine, nu am o nouă idee, nu am reabilitare, nu am nici măcar plăcere de viaţă. Mi-aş zdrobi trupul în cădere, mi-aş sparge ochii de lumină, mi-aş dărâma toate ideile şi m-aş arde de mine salvându-mă de căderi repetate ca semn al dragostei şi chiar şi atunci când diavolul va birui, te voi iubi. Te voi iubi nu pentru un mâine, ci te iubesc pentru acum.
În paşii ce îmi vor urma acestui azi, nu-ţi cer indulgenţe, nu-ţi cer forme şi definiţii, nu-ţi cer nimicirea nimănui, şi nici viaţa, ci îţi cer iubire. Doamne iubirea eşti Tu. Eu plin de iubire.

Filmele.

Filmele de groaznica influenta
Un canal TV cu pretentii nationale, anunta de zor ca va difuza in curand ?un film... necenzurat, unul tare, unul care merita sa fie vazut?,... e musai sa i se faca reclama, e neaparata nevoie sa fie dat pe un asa... canal. De ce? Simpla intrebare: La ce e bun un film de groaza? e drept a deschide cale unei discutii! Cui ajuta un asa film? Filmele de groaza influenteaza negativ gandirea noastra. Filmele de groaza influenteaza negativ reactiile noastre psihice si fizice. Filmele de groaza nu ne scapa de frica. Teoria potrivit careia daca te uiti asa ceva ?cool, tare, de speriat? vei scapa de frica, nu te vei teme, e buna de scenariul unui film de seria C. Adica jalnic. Filmele de groaza pot crea dependenta. La fel cum orice lucru sau fapta pasionala poate deveni dependenta. Si filmele de groaza sunt responsabile pentru raspunsurile de la tribunal de genul: ?L-am omorat asa, pentru ca am vazut filmul G. Am operat dupa cum am vazut in filmul R.? Filmele de groaza nu sunt arta. Cei care cred asa ceva, n-au nimic de-a face cu arta. Doar cu marsavia terorii, a fricii, a dependentei, a dezintegrarii frumoasei structuri duh-trup-suflet. Fara sa vrem avem parte de nenumarate scene de groaza: la TV cu stirile, pe strada cu violenta, in familii cu abuzurile, la scoala & serviciu cu lipsa de educatie. Tovarasi TV-risti, pentru sufletul vostru, revizuirea filmelor catre populatie se impune!

Despre muzica...

Despre muzica

Am ajuns saturat şi săturat de muzică.Tânjesc după liniştea susurului blând pe care Ilie l-a auzit, după pacea adevarată izvorândă din Duhul Lui Dumnezeu. Am înlocuit aşa de uşor prezenţa lui Dumnezeu cu fiorul unor versuri aparent mereu pe placul Lui.Oare Dumnezeu ce muzică ascultă, oare o ascultă ca şi mine, încet sau tare, are shuffle la playlist sau işi ia timp să audă fiecare cuvânt a celui ce ii inchină Lui jertfa folosind maniera asta…cântată.De curând am auzit o părere: “oamenii cred că Lui Dumnezeu îi place muzica care le place lor personal la fiecare în parte. E cel puţin interesant să gândesti aşa, amuzant uneori şi poate că de multe ori e supărător de adevărat. Vedeţi, nu mai raportăm ceea ce ascultăm la părerea Lui ci luăm tot ce auzim si ne formăm o părere despre Cel ce inspiră fiecare suflet de pe pământul ăsta. Dumnezeu iubeşte închinarea dar suficient de curios că nu zice decât atât: în duh şi în adevăr. Am învăţat că muzica e o modalitate, un vehicul al închinării şi nu închinarea în sine.Aş vrea să îl aud pe El cântând. Cu siguranţă mi-ar zdruncina toate aşteptările şi dorinţele cu privire la sunet şi muzică. Dumnezeu cântă un cântec inimii mele, iar inima mea ar face bine să nu ramână pasivă, mulţumindu-se cu ritmurile preferaţilor noştri : români, americani, britanici, australieni, pământeşti…. Şi de ce doar când te saturi de ceva te poţi gândi şi la altceva. E ca şi cu o tragedie sau un lucru dramatic, doar văzându-l simţi cercetarea în inima şi parcă doreşti să poţi face ceva când de fapt mereu ar trebui să avem o inimă deschisă pentru tot ceea ce şi Domnul are inima deschisă. Cum priveşte Dumnezeu la muzică, cât preţ pune pe ea, nu încape indoială… o iubeşte şi apreciază dar de cate ori am inlocuit prezenţa Lui cu ceea ce doreşte să stârnească si să aducă prezenţa Lui…muzica, cântecul, piesa, cântarea şi toţi termenii existenţi si atribuiţi felului acesta de artă şi talent. Sunt atâtea şi atâtea piese care îmi ating inima, care mă duc acolo unde poate că Dumnezeu vrea să ajung, care mă inspiră să doresc să ii spun si eu câteva cuvinte pline de sinceritate, însemnătate şi inspiraţie celui ce a pus în mine orice urmă de talent. Atâtea piese care mă fac să mă gândesc la cum e să fii in prezenţa Lui, să simt dragostea, mila şi dorinţa Lui pentru mine, să îi inteleg inima şi să văd motivaţia Lui pentru lumea asta, atâtea piese minunate care laudă numele Lui, îi dau Lui toată slava şi care au condus, conduc şi vor conduce generaţii întregi de oameni pe culmile închinării…şi totuşi e doar un singur Creator cel care le-a dat pe toate, le aude pe toate şi le primeşte pe toate… Doar unul. Un Dumnezeu pentru mii de albume, sute de mii de piese şi milioane de închinători,Mai mare decât toţi, mai valoros decât toate albumele şi mai puternic decât toate milioanele de cuvinte ce se indreaptă spre El.”let my life be like a love song, to Your heart”– într-adevăr nişte cuvinte care atunci când se implinesc cu adevărat şi cand Dumnezeu vede că cel care le cântă oricine ar fi, ajunge să facă lucrul ăsta, să facă din viaţa lui un cântec de dragoste pentru El…devin puternice. Dumnezeu ne-a cântat cântecul de dragoste iar odată cu fiecare cuvânt pe care ni l-a cântat s-a inrădăcinat în noi răspunsul dezirabil pe care noi să îl avem la adresa Lui.viaţa mea, inima mea, atitudinile mele, acţiunile mele, gândurile mele, dorinţele şi planurile mele, părerile mele, tot ce eu sunt şi voi fi vreodată să fie un cântec de dragoste pentru inima lui Dumnezeu, un simplu răspuns la ceea ce El a făcut de la începutul timpului pentru mine.Cel mai uşor e să ii ceri Lui să iţi pună pe inimă cântecul, ca să fie cu adevărat ceva real si sincer, nefabricat ci autentic şi dintr-o inimă plină de dragoste pentru El. Nu cred că se compară cu nimic acea melodie care incântă inima Tatălui. Isus e cântecul de dragoste a lui Dumnezeu pentru mine. Există oare cântec mai frumos?
“so many times i’ve fallen,so many ways I failed you,so many times i’ve stepped out on my own,i know i’m undeserving,but i feel You are preserving the only good that i have shownthe only words that i can bringare these very words i sing”
vreau sa iţi cânt cu inima mea, cu vocea mea, cu mintea mea, cu duhul meu, cu viaţa mea, cu toată fiinţa mea.
written by Sergiu Salcau

Eseu de Petrica Bistran

Tănărul crestin şi fericirea
de Petrica Bistran

sunt mai multe poveşti care îmi sâcâie minţile.deşi, la drept vorbind, văd greu desprinzându-se din noi ceva… liber, ceva trăit ca o poveste frumoasă în mijlocul zilei.povestea noastră e una tot despre prinsorile tinereţii noastre. eu aşezat pe spate. tu aşejat pe spate. şi muzică.e prea odihnitor să visezi...e vremea câtorva dulcegării cu puternic iz de libertate.numai povestea e capabilă de reale ascunzişuri liniştitoare, în faţa definiţiilor.
tânărul creştin îndrăgostit de fata flutureşi zile în care a putrezit el în clubul acela din caramizi ridicate-n beciurile pământului, în care intrase în seara aceeacând fata fluture se descompunea în ceva mai frumos şi mai liber decât moartea,pe iarbă, la marginea oraşului, în câmpul înnegrit de miezul nopţii.e prea odihnitor să visezi...
Dumnezeu s-a dovedit mai bun decât viaţa.nici muzica, nici trădarea sexuală, nici crima prietenului nostru cel mai bun, nu ne înveninează destul, nu ne scoate din minţi, nu ne taie-n bucăţi, felii feliuţe,cum ar face-o Dumnezeu printr-un singur ceas în care el ne-ar ignora pe faţă dragostea.
„vreau să văd faţa ta, Doamne”, zise tânărul creştin.„sunt zile de când putrezesc aici…vreau să plec, o sa ies afară de-aici, o să mă târăsc bolnav ca un câine legatla o sarcină prea mare,o vreau vie… la mormântul ei, câmpul…”
oraşul se îngustase. oamenii dispăruseră ca noapte de noapte.
întunericul e mai dens în afara oraşuluişi fata fluture roşie nu mai e acolo.pe locul în care el îi dădese singura ei zi de viaţă,rămăsese doar iarba strivită, uscată, haina ei umedăşi sute, poate mii de gândaci albi, viermuind lacomi pata aceea neagră de pământ.
un urlet, încă o prăbuşire, teroarea unei prinsori, frig.tânărul creştin şi fericirea coleopterelor.„vreau să fiu liber, Dumnezeule!”„vreau să fiu liber, Dumnezeule!”„vreau să fiu liber, Dumnezeule!”

Am gasit fericirea.Dar tu?!

Am avut un vis care se contura in jurul tau...te-am creat in imaginatia mea ca un "luceafar"; un inger inconjurat de lumina si puritatea universului, dar si ...un demon, care rade batjocoritor de naivitatea si durerea mea...te-am iubit...si tu te-ai jucat cu sentimentul asta, ai ras si m-ai lasat deoparte. Probabil ca nu sunt nici prima, nici ultima ...in jurul meu se vede aceeasi durere, aceeasi singuratate, aceeasi deziluzie si totusi eu nu aud nimic, ...nu vreau sa vad nimic...pentru ce sa privesc la altii, cand eu am pripriile nevoi si dureri... Din lumea asta de neguri si umbre, incerc sa trec mai departe...dar nu pot ...pentru o clipate zaresc din nou...om, inger si demon ...esti minunat, dar ma agat de o iluzie... Sunt confuza in propriile-mi ganduri ...as putea sa plang, sa tip... dar glasul durerii este atat de puternic incat imi ia si ultimele farama de putere ... Pe langa mine trec oameni ...la fel de slabi ca mine, cu aceeasi sclipire in ochi, ciuntiti de acelasi sentiment, "al iubirii"...si eu in mintea mea naiva aveam imaginea iubirii, dar era maiestuasa, divina...Din nou durerea se face mai puternica, mai zgomotoasa.... mi se pare chiar induportabila....totusi mai cred ca am resurse s-o depasesc. Sunt destul de puternica sa trec peste....nu am incetat nici o clipa sa te iubesc.Mergand printre ruinele dezamagirilor si aviselor destramate ale atator oameni care s-au zbatut pentru iubire inaintea mea, am gasit un altar stralucitor inchinat unui dumnezeu, care parca ma chema, ma striga cu disperare spre El. Cred ca voi sudferi din nou incercand... Am nevoie langa mine de o putere mai mare... atunci in fata mea apare o cruce, DRAGOSTEA insasi, apoi sangele atatora...jerfindu-se pentru EA.Imaginea e zguduitoare...durerea mi se pare atat de mica in comparatie cu acest tablou, incat cad in genunchi si plec capul...am fost egoista....prea egoista....dar EA printre lacrimi mi-a soptit: "As vrea ca acesti oameni pe care ii vezi sa fie fericiti, sa fie liberi,...dar ei se incapataneaza sa fie robii propriilor idei si vise...". "Dar tu",am intrebat eu,"unde e fericirea Ta?in jurul Tau vad doar durere si moarte..." Intr-adevar in jurul Sau se putea cunoaste intru totul suferinta....eram socata, nu puteam intelege. Insa a continuat, trecand peste necredinta mea..."Eu sunt poarta spre fericire...tu, uite...m-ai vazut, ma cunosti acum...nu mai esti singura, poti gusta fericirea." Am privit cu atentie ...si chiar prin cruce am vazut fericirea...acolo ma puteam simti in siguranta; apoi am auzit in jurul meu din nou durerea...si am hotarat sa le spun acelor oameni ca am gasit FERICIREA .....unii ma ascultau, altii treceau ducandu-si cu ei durerea.... Am iubit...te-am iubit...dar azi sunt fericita...am gasit o iubire mai mare la cel ce a murit pe cruce....

***** Vera, 20 ani, Suceava
*preluat de pe site-ul http://www.tanarcrestin.ro/