Am gasit fericirea.Dar tu?!

Am avut un vis care se contura in jurul tau...te-am creat in imaginatia mea ca un "luceafar"; un inger inconjurat de lumina si puritatea universului, dar si ...un demon, care rade batjocoritor de naivitatea si durerea mea...te-am iubit...si tu te-ai jucat cu sentimentul asta, ai ras si m-ai lasat deoparte. Probabil ca nu sunt nici prima, nici ultima ...in jurul meu se vede aceeasi durere, aceeasi singuratate, aceeasi deziluzie si totusi eu nu aud nimic, ...nu vreau sa vad nimic...pentru ce sa privesc la altii, cand eu am pripriile nevoi si dureri... Din lumea asta de neguri si umbre, incerc sa trec mai departe...dar nu pot ...pentru o clipate zaresc din nou...om, inger si demon ...esti minunat, dar ma agat de o iluzie... Sunt confuza in propriile-mi ganduri ...as putea sa plang, sa tip... dar glasul durerii este atat de puternic incat imi ia si ultimele farama de putere ... Pe langa mine trec oameni ...la fel de slabi ca mine, cu aceeasi sclipire in ochi, ciuntiti de acelasi sentiment, "al iubirii"...si eu in mintea mea naiva aveam imaginea iubirii, dar era maiestuasa, divina...Din nou durerea se face mai puternica, mai zgomotoasa.... mi se pare chiar induportabila....totusi mai cred ca am resurse s-o depasesc. Sunt destul de puternica sa trec peste....nu am incetat nici o clipa sa te iubesc.Mergand printre ruinele dezamagirilor si aviselor destramate ale atator oameni care s-au zbatut pentru iubire inaintea mea, am gasit un altar stralucitor inchinat unui dumnezeu, care parca ma chema, ma striga cu disperare spre El. Cred ca voi sudferi din nou incercand... Am nevoie langa mine de o putere mai mare... atunci in fata mea apare o cruce, DRAGOSTEA insasi, apoi sangele atatora...jerfindu-se pentru EA.Imaginea e zguduitoare...durerea mi se pare atat de mica in comparatie cu acest tablou, incat cad in genunchi si plec capul...am fost egoista....prea egoista....dar EA printre lacrimi mi-a soptit: "As vrea ca acesti oameni pe care ii vezi sa fie fericiti, sa fie liberi,...dar ei se incapataneaza sa fie robii propriilor idei si vise...". "Dar tu",am intrebat eu,"unde e fericirea Ta?in jurul Tau vad doar durere si moarte..." Intr-adevar in jurul Sau se putea cunoaste intru totul suferinta....eram socata, nu puteam intelege. Insa a continuat, trecand peste necredinta mea..."Eu sunt poarta spre fericire...tu, uite...m-ai vazut, ma cunosti acum...nu mai esti singura, poti gusta fericirea." Am privit cu atentie ...si chiar prin cruce am vazut fericirea...acolo ma puteam simti in siguranta; apoi am auzit in jurul meu din nou durerea...si am hotarat sa le spun acelor oameni ca am gasit FERICIREA .....unii ma ascultau, altii treceau ducandu-si cu ei durerea.... Am iubit...te-am iubit...dar azi sunt fericita...am gasit o iubire mai mare la cel ce a murit pe cruce....

***** Vera, 20 ani, Suceava
*preluat de pe site-ul http://www.tanarcrestin.ro/