Editorial

A venit iată timpul în care Soarele a lăsat descurajarea deoparte şi şi-a luat rolul în serios, în care ziua a decis că trebuie să pună piciorul în prag şi natura să lupte din nou pentru a da culoare zilei şi contur nopţii. Ni s-au trezit simţurile acum că fauna ne cântă din nou, copacii ne vorbesc despre Dumnezeu înflorind, timp în care cerul îmbrăţişează din nou pământul cu o ploaie caldă şi fericită ce ne desenează zâmbetul pe obraji şi ne face preocupaţi de viaţă (verificând unde suntem cu planurile făcute la început de an).
Tot în această lună ne amintim de petalele de sânge ce s-au aşternut sub genunchii zdrobiţi ai omului care a trebuit să fie părăsit şi răstignit în ruşinea beznei conştiinţei umanităţii în mijlocul durerii nepăsării celor apropiaţi şi a suferit despărţirea de Dumnezeu ca tot ce vedem noi azi să aibe loc. Cea mai mare calamitate, moartea lui Dumnezeu, a fost însă transformată în cea mai mare victorie a istoriei: cea a vieţii asupra morţii. Victoria a venit cu un preţ pentru ca noi să o celebrăm acum când ne uităm pe fereastră, luna asta când sărbătorim Paştele şi sper în fiecare zi luând şi noi decizia de a ne însuşi mai serios rolul de oameni răscumpăraţi.
“Un filosof japonez se plimba cândva într-o pădure. Şi, precum îi stă bine oricărui filosof, gândea. Tot mergând şi gândind el, îi atrage atenţia o creangă de copac lipsită de orice podoabă. Se opreşte în faţa ei şi spune: vorbeşte-mi despre Dumnezeu! Şi atunci, creanga pe loc înfloreşte.” (preluat din Primejdia mărturisirii - convorbiri cu Ioan Pintea, N. Steinhardt, Cluj Napoca, editura Dacia, 2000, p.61). Haideţi să le vorbim oamenilor despre Dumnezeu